Desi abia imi dezlipisem genele din imbratisarea lor patimasa, de maivremdimineata devreme, inca imi era vie amintirea noptii. Bluza rosie de azi noapte si pantofii tot rosii de ieri noapte inca imi dau tarcoale. Stiu ca azi e deja departe si te-am pierdut cate putin cu trecerea timpului dar nu pot sa nu marturisesc ca de cate ori ne intalnim acolo, in Casa, totul devine foarte real.
Tu, cu vocea ta calda, de fiecare data, mai apropiata, mai ca la inceput, ma face sa retraiesc cumva ce zic eu c-am pierdut in tot timpul acesta in care nu ne-am vazut. Stiu ca tu nu esti de acord si ca de fiecare data cand iti zic ca timpul trece si pentru mine tu imi spui ca el ramane acolo si ca noi ne intalnim des. E ciudat cum aici timpul curge nemarginit de repede si desi nu-l pot opri, tu poti. Pentru tine e tot 26 octombrie cand nu era asa frig, cand nu daduse zapada, cand inca puteam purta haine mai largute, cand ne puteam imbratisa mai bine si mai strans de fiecare data.
Vocea ta calda si bluza din bratele tale ma fac sa ma gandesc serios la lucruri reale, cum ca ele exista in camera noastra si ca desi nu trec des pe acolo o sa le port cat de curand, bluza cu tot cu brate. Si ca timpul ei va veni un pic mai incolo cand se apropie Craciunul. Dar hai sa nu te intristez si sa-ti zic ca anul acesta o sa fac cozonac cu multa nuca si cu iubire, si nu-ti fa griji, chiar daca Nasuc e un mancacios sigur o sa-ti lase si tie. Hai mai des pe la noi si stai mai mult, pana te muti de tot, de tot..
