Ma gandesc adeseori la tine si la tine.
Si mi-e cumva dor de povestea ei. Vreau sa stiu ce s-a intamplat, cum decurg acum visele, trairile si diminetile. Nu stiu daca parul ei e ravasit sau nu, daca si-a luat un tricou larg si scurt sau bluza ta. Bluza nu mai e, doar niste tricouri ramase din greseala si-o urma de pijama, picioarele reci care nu le gasesc pe cele calde, imbratisarea lunga si parfumata. Le-ai luat si le-ai dus departe ca sa nu rataceasca in trecut. Ea e voioasa, reinvie parca dintr-un trecut si totusi timpul nu i-a lasat amprente, a crutat-o caci e prea tanara. Pare fericita dar totusi trista, caci cuvinte grele i se astern pe hartie. N-are loc de palavrageli si i se vede hotararea in oglinda. Parul insa, cred ca i-a ramas la fel de fin si pielea la fel de ciocolata.
Tu, pe de alta parte imi apari mereu in vise si desi te las de fiecare data sa pleci, nu vrei, vii mai des acum si ma tot minunez cum va decurge relatia noastra. De fiecare data mai hotarata si mai reala. Ar trebui sa-mi spui mai des cum sa ma imbrac si ce sa port caci asta mi-ar ajuta scrisul. As avea mai multe detalii si te-as putea descrie mai in amanunt. Stiu ca nu vezi ce scriu acum, dar daca o sa poti trage vreo geana, nu ezita sa o faci, mi-ar prinde bine. Oricum zambetul nu-mi iesi din tiparul mintii si de fiecare data cand te aud cum razi parca-mi mai dai pofta de viata.
