..sa fie vineri toate zilele!

Cu cat stau mai mult sa analizez procesul care se formeaza, cu atat mai mult imi dau seama ca nu-l pot explica , dar stiu ca in momentul in care ma gandesc la el imi amintesc de “Creatorul de fluturi”.

Stie intr-adevar tot ce se intampla, dar nu vrea sa imi explice. Ma duce intr-o lume care vreau sa-mi fie familiara, si uneori, prin transpunere, mi se potriveste ca o manusa. Imi da mereu teme si emotii, ma lasa sa ma exprim liber si se distreaza grozav impreuna cu mine. Imi admira scrisul italic si ar vrea uneori sa-l faca drept, dar cred mai mult decat putin in capacitatiile lui selective.

                Azi, desi ma straduiesc sa ma exprim literar, nu reusesc. Azi sunt intr-o dispozitie de scris, rece. Cuvintele care-mi vin in minte si bratul pe care mi-l amintesc si il simt pe coapsa mea ma fac sa tresar. Sa ne visam departe de lumea asta care pare tot mai stranie si mai necunoscuta noua, sa ne trezim in dimineti racoroase in asternuturi impecabile si cu usoare raze de soare pe obrazul incalzit.

                Stau acum departe de tine si ma simt aproape. Vreau sa te fac sa intelegi gravitatea faptelor tale, toata insufletirea pe care mi-ai dat-o, ma face uneori de multe ori sa imi pierd mintile. Azi scriu ciudat si ma simt plictisita de decorul de care sunt inconjurata. Visez la zilele de vineri asa cum visam odata la maturitate. Acum vrem sa fim copii si facem cum facem si ne apropiem tot mai mult de statutul de “oameni mari”, asa cum iti place tie sa auzi.

                Diminetile ma uit in jur si pe drum aud rasul tau in toata linistea sufletului meu. Iti aud pasii pe pamantul reavan ce se va trezi la viata in curand. Iti simt prezenta aici, acolo si peste tot de jur imprejurul meu. Ti-am spus de atatea ori ca ea ar fi vrut sa te cunoasca si stiu si simt ca ai fi fost mult mai mult decat potrivit, rolului.

                Acum astept pianul de vineri seara. Stii, nu vom vorbi , vom face ca si cum faptele sa vorbeasca pentru noi. Sa fim satui de cuvinte dar in acelasi timp dornici de vociferare. Te iau in brate si aud in minte piesa care-mi circula in nebunie prin vene..
                I'll fight for you!

Ma bucur ca existi!

L. e grozav. Desi nu i-am spus asta direct, o stie. Stie ca eu sunt fetita lui "mult visata" cu ochii verzi si par carliontat. Stie ca mereu imi insenineaza privirea "cele trei inimioare" si ca ma gandesc acum la el.
Vine mereu o vreme cand simt sa scriu povestea unui prieten. Azi, printre desenele de la histo, imi vin in minte imbratisarile tale calde de zile de sarbatoare, mustata neagra si parul nins, vinul de casa si un sentiment de apartenenta, de-un mare suflet.
Stiu ca nu pot descrie aici toata istoria noastra, toate intamplarile care ne inconjoara, dar pot prinde franturi de vise. E ca si cum, tu ai sta in fata mea acum si-am povesti de toate, am rade cu pofta, eu, tu si Mamica.
Am multe sa iti spun si mai ales sa-ti multumesc, pentru toate atentiile si iubirea pe care mi le acorzi cu fiecare ocazie. Fiecare intalnire are rolul si locul ei, in jurnalul nostru secret.
Nu pot sa uit ziua de intai cu cele trei inimioare si emotia pe care am simtit-o. Si este cel mai frumos cadou primit, iti spun sincer iar picaturile de roua din ochii nostri de atunci au dat un plus magic momentului. Imi amintesc de toate, de bucurii, de necazuri, de copilul care inca zace in tine si care mi se arata mereu. Esti atat de apropiat sufletului meu, incat ti-am facut o poza chipului, in minte. Nu uit detaliile, iar cand vine vorba sa te descriu stiu si cele mai mici amanunte.
Si mie "imi pac cimesele" si vreau sa fim din nou copii. Vreau sa fiu iar copilul care se trezea dimineata la auzul vocii tale, sa te sarut pe obrazul rece si sa impartim aceeasi farfurie. Sa dam de mancare animalutelor si sa stropim via, sa mergem la colindat, la pescuit. Sa mancam ciorba ta preferata si sa bem sprit. Sa radem toti trei, eu sa fiu copila, catelul sa aiba boticul umed si rece.
Ne vad pe noi plimbandu-ne prin parc, toamna. Dar din iarna aceasta am ramas doar noi doi. Ne intalnim in bucatarie la gura sobei si depanam amintiri, iar apoi adormim sub raze razlete de iarna. Ma visez copil, iar tu visezi ca eram mici si printr-o minune noi eram frati si mancam dimineata paine cu ou.
 "Si te iubesc, ca si pe copiii mei!"