joi, 19 ianuarie 2012

Ma bucur ca existi!

L. e grozav. Desi nu i-am spus asta direct, o stie. Stie ca eu sunt fetita lui "mult visata" cu ochii verzi si par carliontat. Stie ca mereu imi insenineaza privirea "cele trei inimioare" si ca ma gandesc acum la el.
Vine mereu o vreme cand simt sa scriu povestea unui prieten. Azi, printre desenele de la histo, imi vin in minte imbratisarile tale calde de zile de sarbatoare, mustata neagra si parul nins, vinul de casa si un sentiment de apartenenta, de-un mare suflet.
Stiu ca nu pot descrie aici toata istoria noastra, toate intamplarile care ne inconjoara, dar pot prinde franturi de vise. E ca si cum, tu ai sta in fata mea acum si-am povesti de toate, am rade cu pofta, eu, tu si Mamica.
Am multe sa iti spun si mai ales sa-ti multumesc, pentru toate atentiile si iubirea pe care mi le acorzi cu fiecare ocazie. Fiecare intalnire are rolul si locul ei, in jurnalul nostru secret.
Nu pot sa uit ziua de intai cu cele trei inimioare si emotia pe care am simtit-o. Si este cel mai frumos cadou primit, iti spun sincer iar picaturile de roua din ochii nostri de atunci au dat un plus magic momentului. Imi amintesc de toate, de bucurii, de necazuri, de copilul care inca zace in tine si care mi se arata mereu. Esti atat de apropiat sufletului meu, incat ti-am facut o poza chipului, in minte. Nu uit detaliile, iar cand vine vorba sa te descriu stiu si cele mai mici amanunte.
Si mie "imi pac cimesele" si vreau sa fim din nou copii. Vreau sa fiu iar copilul care se trezea dimineata la auzul vocii tale, sa te sarut pe obrazul rece si sa impartim aceeasi farfurie. Sa dam de mancare animalutelor si sa stropim via, sa mergem la colindat, la pescuit. Sa mancam ciorba ta preferata si sa bem sprit. Sa radem toti trei, eu sa fiu copila, catelul sa aiba boticul umed si rece.
Ne vad pe noi plimbandu-ne prin parc, toamna. Dar din iarna aceasta am ramas doar noi doi. Ne intalnim in bucatarie la gura sobei si depanam amintiri, iar apoi adormim sub raze razlete de iarna. Ma visez copil, iar tu visezi ca eram mici si printr-o minune noi eram frati si mancam dimineata paine cu ou.
 "Si te iubesc, ca si pe copiii mei!"

Niciun comentariu: