Cine sunt eu?!

Ma gandesc adeseori in ultima vreme, de ce totul e asa cald si inabusitor cand ma trezesc. Da, e adevarat, caldura de afara e debordanta, dar totusi, altceva ma framanta. Nu pot dormi noptile, si nu ma pot trezi. Desi imi propun o schimbare, schimbarea care a avut loc in viata mea e mai mare si o domina pe cea a mintii.

Cu fiecare zi ce trece imi doresc sa treaca timpul, sa cuprind cat mai multe amanunte sa fiu cumva, impotriva vointei mele, tot mai ocupat. Stiu ca suna ciudat dar eu nu mai sunt omul de altadata. Agitatia si tot ce ma inconjoara m-au facut sa uit ca eram baiatul muntilor, ca viata mea a existat si fara cea de acum. Ma uit in oglinda si ochii mari si caprui care ma priveau increzator sunt acum parca mai enoftalmici, mai mici, umbriti si fara acea stralucire. Nu-mi dau seama cand a trecut un timp atat de pretios pentru mine si am patruns parca in alta lume.

Nu eram cel mai atent la detalii si nu ma interesau asa mult, dar mi-e dor sa aud cum curgea cafeaua dimineata in cana, cum mergeam mandru si increzator sa le povestesc necuvantatoarelor. Iar relaxarea, era ceva pe bune, mergeam la pescuit, stiam toate miscarile apei si orice murmur mi-era familiar, auzeam natura cum ma striga pe nume si ii raspundeam voios, auzeam muntele cum ma cheama, nu-mi pasa de timp si parca toate mergeau bine. Firul ierbii dimineata, descult, ma gadila si ma racorea. Ma scaldam si apoi adormeam la umbra conectat cu viata de acolo.

A trecut timpul si nu stiu de ce nu te mai vad la fel. Erai atat de stralucitoare si de prezenta la inceputuri, eram asa de naivi cand ne plimbam povestind pe carari tarzii. Iti povesteam despre casuta de la munte, despre animale si copiii pe care o sa-i crestem fara nicio grija, chiar te-am dus acolo, sa-ti arat ca visul meu exista si-n realitate.

 Acum ai o alta alura, parca mai matura, mai putin visatoare. Nu-mi mai scrii povesti si nu mai visezi atat de limpede ca mai demult. Lasi doar urme din parfumul de alta data, cel care mirosea a carti prafuite, a foi pline de ganduri. Stiu insa ca sertarul e pe jumatate deschis si de fiecare data cand te vad la birou imi amintesc de clipele dintai. Cand si primul si ultimul sarut mirosea a scortisoara. Asa ca desi ai impresia ca eu nu te vad, lasa-mi pe birou scrierile caci din umbra sunt cel mai mare cititor al tau. 

Soarele isi face efectul

Cand mestesc nu pot sa-l aud bine pe Nutini cum imi gadila nemaipomenit de frumos auzul de dimineata devreme, dar stiu exact la ce duce asta.
Ieri mi-a mai fost distrus un pic visul, mi s-a spus ce nu vroiam sa aud si desi eu stiam ca am dreptate, mi-e o teama uneori ca va ramane locul gol, doar simbolizand ce-a fost odata. Sa ramana doar praful pe mobila si o carte langa, poate o factura sau un chibrit.
Hai mai bine sa-ti spun tie, ca tot ce e acum e bun, ca fiecare zi e speciala si de fiecare data cand ma trezesc stiu ca voi sunteti acolo si ca tu in special ma astepti cu ceva dulce. E asa buna dragostea cu noi si nu ne lasa sa rasuflam decat in timpi alesi de ea, la doua noaptea cand nimeni nu mai e treaz. As putea sa-ti amintesc si sa-mi amintesti in fiecare zi cat suntem de fericiti, cat de norocosi am fost pana acum si cred eu, si in continuare. Parfumul nu trece asa usor, ii trebuie mult timp sa ne paraseasca. Si cand se goleste cutia cu bomboane picante, eu o umplu la loc cu altele mai dulci. Si nu ma plictisesc sa fac aceleasi lucruri de zi cu zi, de fiecare data in mod diferit, chiar daca unori par aceleasi, sper la amintiri mai profunde si mai lungi. Nu las sa se termine melodia si o pun pe repeat ca sa nu uit ce-am de zis. Pe fundalul cald si fierbinte se mai scurge o picatura din betia de cuvinte.
Dar nu cumva sa citesti cand eu sunt plecata. Sa mesteci bine orice, sa nu uiti ce iti promit caci eu nu uit.
Azi intr-adevar m-am trezit bine caci atunci cand am deschis ochii am vazut soarele pe geam. M-am gandit ca tot ce pot face de aici, e sa beau o cafea buna si sa scriu..

"Vreau sa-mi amintesc"

Ma gandesc adeseori la tine si la tine.
 Si mi-e cumva dor de povestea ei. Vreau sa stiu ce s-a intamplat, cum decurg acum visele, trairile si diminetile. Nu stiu daca parul ei e ravasit sau nu, daca si-a luat un tricou larg si scurt sau bluza ta. Bluza nu mai e, doar niste tricouri ramase din greseala si-o urma de pijama, picioarele reci care nu le gasesc pe cele calde, imbratisarea lunga si parfumata. Le-ai luat si le-ai dus departe ca sa nu rataceasca in trecut. Ea e voioasa, reinvie parca dintr-un trecut si totusi timpul nu i-a lasat amprente, a crutat-o caci e prea tanara. Pare fericita dar totusi trista, caci cuvinte grele i se astern pe hartie. N-are loc de palavrageli si i se vede hotararea in oglinda. Parul insa, cred ca i-a ramas la fel de fin si pielea la fel de ciocolata.

Tu, pe de alta parte imi apari mereu in vise si desi te las de fiecare data sa pleci, nu vrei, vii mai des acum si ma tot minunez cum va decurge relatia noastra. De fiecare data mai hotarata si mai reala. Ar trebui sa-mi spui mai des cum sa ma imbrac si ce sa port caci asta mi-ar ajuta scrisul. As avea mai multe detalii si te-as putea descrie mai in amanunt. Stiu ca nu vezi ce scriu acum, dar daca o sa poti trage vreo geana, nu ezita sa o faci, mi-ar prinde bine. Oricum zambetul nu-mi iesi din tiparul mintii si de fiecare data cand te aud cum razi parca-mi mai dai pofta de viata.