Ma gandesc adeseori in ultima vreme, de ce totul e asa cald
si inabusitor cand ma trezesc. Da, e adevarat, caldura de afara e debordanta,
dar totusi, altceva ma framanta. Nu pot dormi noptile, si nu ma pot trezi. Desi
imi propun o schimbare, schimbarea care a avut loc in viata mea e mai mare si o
domina pe cea a mintii.
Cu fiecare zi ce trece imi doresc sa treaca timpul, sa
cuprind cat mai multe amanunte sa fiu cumva, impotriva vointei mele, tot mai
ocupat. Stiu ca suna ciudat dar eu nu mai sunt omul de altadata. Agitatia si
tot ce ma inconjoara m-au facut sa uit ca eram baiatul muntilor, ca viata mea a
existat si fara cea de acum. Ma uit in
oglinda si ochii mari si caprui care ma priveau increzator sunt acum parca mai
enoftalmici, mai mici, umbriti si fara acea stralucire. Nu-mi dau seama cand a
trecut un timp atat de pretios pentru mine si am patruns parca in alta lume.
Nu eram cel mai atent la detalii si nu ma interesau asa mult, dar mi-e dor sa aud cum curgea cafeaua dimineata in cana, cum mergeam mandru si increzator sa le povestesc necuvantatoarelor. Iar relaxarea, era ceva pe bune, mergeam la pescuit, stiam toate miscarile apei si orice murmur mi-era familiar, auzeam natura cum ma striga pe nume si ii raspundeam voios, auzeam muntele cum ma cheama, nu-mi pasa de timp si parca toate mergeau bine. Firul ierbii dimineata, descult, ma gadila si ma racorea. Ma scaldam si apoi adormeam la umbra conectat cu viata de acolo.
A trecut timpul si nu stiu de ce nu te mai vad la fel. Erai atat de stralucitoare si de prezenta la inceputuri, eram asa de naivi cand ne plimbam povestind pe carari tarzii. Iti povesteam despre casuta de la munte, despre animale si copiii pe care o sa-i crestem fara nicio grija, chiar te-am dus acolo, sa-ti arat ca visul meu exista si-n realitate.
Acum ai o alta alura,
parca mai matura, mai putin visatoare. Nu-mi mai scrii povesti si nu mai visezi
atat de limpede ca mai demult. Lasi doar urme din parfumul de alta data, cel care mirosea a carti prafuite, a foi pline de ganduri. Stiu insa ca sertarul e pe jumatate deschis si de fiecare data cand te vad la birou imi amintesc de clipele dintai. Cand si primul si ultimul sarut mirosea a scortisoara. Asa ca desi ai impresia ca eu nu te vad, lasa-mi pe birou scrierile caci din umbra sunt cel mai
mare cititor al tau.
