marți, 12 aprilie 2011

E vesnica pe lume doar schimbarea

 

 

Suntem ca norii iuti, lunecatori,
Ce-nvaluie, la miezul noptii, luna:
O clipa trec, semeti, stralucitori
Si pier in bezna pentru totdeauna.
Suntem ca niste lire vechi, vibrand
In fel si chip sub fiecare boare:
Nici un acord, in trupul lor plapand,
Cu celelalte n-are-asemanare.
Un vis ne otraveste cand dormim.
Un gand ne pangareste-apoi trezia.
Totuna-i de simtim sau de gandim
De plangem sau de stim ce-i cu bucuria.
Oricata bucurie sau dureri
Ne-asteapta fara capat e cararea.
Si maine pentru om nu-i ce-a fost ieri
E vesnica pe lume doar schimbarea.

 P.B. Shelly

P.S. am simtit azi, mai precis acum sa postez poezia lui Percy Bysshe Shelley. Nu ma intreba de ce, nu-ti cer nimic in schimb. Mi-am exprimat un timp al respiratiei. Atat..

Un comentariu:

badafly spunea...

Am bagat si eu la cap,micul aforism al acestui Shelley,bine la inceput credeam ca e a lui B,dar mai apoi s-a lepadat de drepturile de autor si i le-a dat astuia:))