invatand...

Am invatat ca nu trebuie sa judec oamenii dupa aparente si uneori nici chiar dupa faptele intamplate la un moment dat.
Greseala a fost construita in comun, nu se stie inca si nu se va sti niciodata care a fost mai "malefic". Din fiecare zi ce trece invat sa supravietuiesc, invat sa ma agat de lucruri bune si sa nu ma las prada deznadejdii.
Acum imi cunosc vina si o pot manipula. Posesivitatea, invidia crescuta si copilaria exagerata te-au departat de mine. Vina ta, ti-o cunosti singur, eu nu mai pot sa pun un "diagnostic" din pricina ca AM INVATAT ca viata e o cursa, e nevoie de lupta permanenta, de curaj debordant, de un pic de aroganta si un dram de nesimtire.
Firea-mi pasiva, melancolica reuseste sa atraga sau sa indeparteze lumea; dar observ ca intr-o lume in viteza pot sa-mi accelerez simturile, actiunile, chiar sa controlez posesivitatea. Tot ce fac acum e "INVAT". Cum?
Din greseli, din lacrimi, din bunatate si din copilul care inca sunt. Ma lupt cu mine sa-mi depasesc conditia si fie ca vrei fie nu, ai o contributie importanta. Ma faci sa vad ca in spatele fetei inocente, cu ochii parca tot plansi, trebuie sa existe o femeie adevarata. Incerci sa scoti maximul din mine dar inca nu sunt sigura daca pot merge pana la capat.
Dar, in seara aceasta cu luminile aprinse si cu obrajii fierbinti, ma determini sa lupt, ti-am spus, involuntar. Ma impusti cu sete ca sa scoti ce e mai bun si mai puternic din mine. Imi lasi insa exteriorul neatins.
Pentru astea, in seara de 18 octombrie, impotriva vointei mele de pana acum, te felicit!