A.M.

Stii, ma uit la tine si o voce interioara imi sopteste povestea. Nu stiu inca ce va iesi la sfarsit si daca o voi publica pe blog.
Stand asa, imi amintesc toata istoria "voastra". Zambetul inflorit in coltul gurii, frunzaritul cartii care pare sa iti dea un avant mai mare in sentiment. Lumina aceea din ochii tai e unica.
Da, e adevarat, i-ai spus de nenumarate ori ca o iubesti, i-ai spus cat e de frumoasa si cat de mult inseamna pentru tine. I-ai spus din nou si ai fi in stare sa faci din asta o obisnuinta. Simt si observ cand iti sare sufletul din piept la vederea ei, cand i-ai da si ultima suflare, doar sa o vezi fericita. Orice zambet sau lacrima de-ale ei le-ai prins intre palme si le pastrezi temeinic intr-un sertar. Ii stii preocuparile si dorintele. O vrei doar pentru tine, dar ti-ai sacrifica sufletul in cazul in care fericirea ei ar fi dupa colt.
Dupa parerea mea de artist novice iti doresc cucerirea sufletului ei, prin chemari launtrice, prin strigate de disperare interioara care o vor face sa vibreze doar uitandu-te in ochii ei. Doar soptindu-i vorbe goale pe hartie, in sala de lectura, ea va stii ca iti bate inima. Ea va stii din mersul tau incotro sa se indrepte si va afla care e mersul relatiei. Fa-o sa-si doreasca psihic totul, imbolnaveste-o mintal pana la delir si apoi asuma-ti consecintele.
Nu o lasa sa scape si nu uita ce ti-ai promis. Lupta pana nu mai ai suflare, apoi ia-o de la inceput..