Hai sa iti prezint totul in perspectiva mea. Am sa fiu cat pot de clar si concis, fara sa deraiez din context.
Am vazut-o de o saptamana pe "X". La inceput, cu ochii mari, mirata, dar acum de cateva zile, i-am vazut surazand, albastri (un fel cum e ala al marii, seara, iti mai aduci aminte, tu?)
[Da, bineinteles, doar ca ai zis ca nu te abati prea tare si deja..]
Nu as putea-o descrie prea bine, caci in miopia mea ea nu are toate contururile precise.
Poarta o piele ciocolatie si o silueta fina, deslusita de sub hainele largi, de casa. Unghiile vopsite indraznet in rosu-visiniu imi spun ca nu e asa tacuta, ca ea zambeste cumva pe sub nas si incearca sa imite statura Lebedei ce-i atarna lin, la gat.
Stiu ca vrei sa iti scriu mai multe dar, ea inca nu imi spune nimic, neindraznind decat sa imi zambeasca dimineata cald si sa imi traga cate o ocheada de dupa ochelarii negri.
Ti-as descrie-o mai mult dar inca nu ma lasa cunostiinta. Mai astept o zi in plus sa o vad cum se hilizeste baietiilor, astept sa o vad inca multa vreme. Asteptarea e buna pentru ca ma face sa am un soi de rabdare care nu-mi mai statuse in caracter de mult.
Sa astepti si partile urmatoare, cu atata nerabdare ca si mine, prietenul tau cel mai bun!
Un comentariu:
Pe cand continuarea?
Trimiteți un comentariu