nu pot sa nu postez 23 martie, fara sa ma gandesc la 23 ianuarie...un ianuarie rece care promitea multe..venisem din vacanta si aveam sperante, nu una ci o multime. O revelatie exprimata rapid, scurt si concis, fara teama de a fi vazut in nu stiu ce fel, criticat e prea mult spus deja, fara niciun gand intr-un cuvant. Si uite mirarea mea consta in faptul ca eu cautam o punte de legatura intre unu si unu si am dat peste aceasta..
E ca si cum ai gasi dupa multa vreme o prajitura buna care s-a pastrat, pe care o savurezi si o pretuiesti acum mai mult decat atunci, mult mai mult. Si imi dau seama fara sa ma gandesc prea mult, ca acum resimt, retraiesc emotia aceea, zambetul pe care l-am schitat si nepasarea care ma caracteriza.
Si te caut si acum, trec zile in care doar sunetul muzicii e cel care-mi gadila placut auzul, sau doar un tril de pasarele ca si in seara aceasta inconjurand cladirea facultatii..esti acolo si nu te vad, incerc sa te simt si-mi esti strain. poate e doar un efect de moment, poate prajitura s-a ascuns si e in spatele cutiei de lapte..
2 comentarii:
...dar e mult mai buna cand o gasesti si o credeai pierduta, cand crezi ca i-ai pierdut gustul, dar inca poti sa-i simti aroma.... picatuta cu picatura...
acum inteleg ascunderea identitatii tale mai mult ca oricand, draga Anonim..
Trimiteți un comentariu