Suna ca o adiere usoara de primavara proaspata, sa-mi deschid glasul si sa ma apropii de tine cand am a doua sansa. Tocmai pentru ca ciocolata ti-a priit nu ai plecat. M-ai facut sa cred ca vei pleca, totusi nu mi-ai zis cuvinte de despartire si nu mi-ai oferit posibilitatea sa ti le transmit nici eu, dar in ultimul moment m-ai prins de mana. Doar gandul plecarii ma ingrozea. Recunosc, am devenit umana si am simtit cum simt si ceilalti. Doar, ca in ziua cu pricina m-am trezit tare linistita si impacata cumva, ca orice s-ar fii intamplat noi eram unite pe veci si nu m-ai fi parasit niciodata. Asa ca, am luat condeiul, pe langa mintile ascutite de langa mine, pe langa fosnetul suflului lor, pe langa ochii lor curiosi, te am cuprins in brate si uite, stam acum si visam...
Lasa-mi te rog, usa deschisa, saruta-ma pe frunte si revino..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu