Hai zi-mi ceva frumos, sa-mi treaca nelinistea, te rog.
Pai, aseaza-te comod pe scaunul rece si asculta…
“ e frumos la noi si e cald. Beau o cafea buna si din cand
in cand tresar la emotia exmenului de duminica. Ii aud pe vecinii cum se
cearta. Ei habar nu au ce lume se ascunde dincolo de usa lor. Si trece ziua,
trece soarele dar ii mai simt si acum caldura in piele.
Imi amintesc ce frig ne era asta-iarna, cand adormeam
imbratisati si ne incalzeam rar. Ne picura zapada fetele si ne inghetau genele.
Paream mai copii si parca eram dintr-o poveste spusa de bunica, la gura sobei,
intr-o seara de miercuri. Ne gandeam cu rabdare la ce incercari ciudate ne pune
viata si cum oamenii vin si pleaca. Eu eram in visul meu, in plina realizare
iar tu, te decopereai incet, in fiecare zi care trecea. Zambesc acum,
pentru ca asa faci si in prezent, iar si iar, nu-mi lasi timp de ragaz. Esti ca
o prajitura cu foarte multe gusturi dulci sau ca o carte cu prea multe file,
greu de citit dar fascinant de patrunzatoare.
E ca si cum mi-ai spune azi ca pana acum, noi nu am trait
nimic, de azi urmeaza totul, de aici incepe viata. Te simt azi mai aproape ca
ieri si tot mai iubit. Si ascult aceeasi piesa in suflet de cate ori te vad.
Si-mi vine sa-mi scriu fericirea cu
litere de tipar si cu negru tus. Sa te desenez in suflet ca si in realitate si
sa nu uit niciun detaliu.
Azi e cald si trupurile noastre canta, si ploua si miros a
menta. Maine vom fi tot noi imbracati in copiii de odinioara. Poimaine vom lasa
intamplarea sa ne poarte pasii. Mi-e prea greu sa aflu ce va urma, dar ma bucur
in fiecare moment de spontaneitate.”
Te-ai mai linistit? Poti sa mergi sa-I spui lui M ca pleci,
va surade pe furis. Stie ea unde sa te astepte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu