Ies pe usa si aud sunete vagi. Dupa scurta conversatie intretinuta cu A. parca as vrea sa prind aripi. Si sa merg mai departe. Alunec pe coridorul slab iluminat si pasesc ca-n vis. Starea de semitrezie imi provoaca acel gol in stomac, alerg si mai repede. Usurarea isi face apoi locul prin mintea mea incarcata de anatomie, combinata cu o bucata de blog "scris in soapta" si cu linistea din camera in care ma aflu acum. Nebunia de afara ma face sa-mi doresc sa traiesc mai intens. Sa pot exterioriza ce ma framanta sa-mi adap sufletul. Uscaciunea lui imi inunda privirea, cand o fata ma intreaba daca ma poate ajuta cu ceva. Stau lipita de calorifer..sun, inchid, sun din nou. Nu am puterea sa visez atat de mult asa ca ma leg de-un pui de somn. Stiu ca maine ma voi trezi cu o alta constiinta, totul se va defini in mintea mea si nu-mi va mai fi teama sa apas butonul verde. Azi am simtit frica..o prea mare teama necontrolata, un tremur al mainii, care mi se reflecta in voce..
p.s.: nu ma suna tu, te bazai eu [atat doar cat sa indulcesc amarul]..
2 comentarii:
Foarte tare....imi place place place;))
E doar aprehensiune..:) multumesc puiut :*
Trimiteți un comentariu